Tiger
Moderator ****
 Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 496
|
|
R E F E R A T
Tema: Viaţa lui Mihai Eminesc
Introducere
Eminescu se deosebeşte de toţi scriitorii vremii sale şi prin aceea că opera lui întreagă n-are nici în cea mai slabă măsură şi supt nici un raport caracterul local, provincial, ci numai caracterul general românesc. E cel dintîi scriitor roman care scrie către toţi românii într-un grai pe care românii de oriunde îl pot recunoaşte ca al lor.
Născut în colţul de către graniţă al Moldovei de Sus, crescut în Bucovina, apoi şcolar într-un aşezămînt de cultură ardelean, în sfîrşit student de Viena între românii din toate părţile, care sub îndemnul lui pun la cale înaintea mormîntului din Putna a lui Ştefan cel Mare cea dintîi serbare a sufletului, a tradiţiilor, a gloriei româneşti, care sunt ale tuturor celor de sîngele nostrum şi de limba noastră, înfrăţit, apoi, cu poporul prin străbaterea adîncă a tainelor cîntecului mulţimilor, - Eminescu e întruparea literară a conştiinţei româneşti, una şi nedespărţită.
Aceasta, şi nu articolele pentru coservatori în "Timpul" din Bucureşti,nu partea din ele, pecetluită mai mult cu semnul osebitor de partid, aceasta e şi valoarea lui politică, marea, covîrşitoarea lui valoare politică. Românul care s-a simţit acasă în toate stratele, ţinuturile şi ramurele neamului său, a fost un om politic prin lumina gîndului şi puterea trainică a scrisului său, prin simbolul de unitate cuprins în fiinţa sa literară, în inspiraţia şi gîndul său. Întemeindu-se pe tot ceea ce simţim noi, el s-a ridicat într-un nebiruit avînt spre culmile culturii moderne.
De aceea el e vrednic de pomenire oriunde se luptă cu întunericul adînc şi cuvîntul vrăjmaş o licărire din conştiinţa neamului.
Date cronologice
1. Naşterea şi copilăria lui Mihai Eminescu (1850 - 1858).
2. Şcolar la Cernăuţi (1858 - 1863).
3. Privatist la Cernăuţi. Fugar cu trupa Tardini (1864 - 1866).
4. La Blaj (1866).
5. Pribeag şi sufleur (1866 - 1869).
6. Student la Viena (1869 - 1872).
7. Student la Berlin (1872 - 1874).
8. Bibliotecar şi revizor şcolar (1874 - 1876).
9. Prietenia cu Ion Creangă (1875).
10. Eminescu gazetar (1876 - 1883).
11. Agonia morală şi moartea (1883 - 1889).
Naşterea şi copilăria lui Mihai Eminescu
... pe când trăia încă Eminescu, un conferenţiar putea spune publicului la Ateneu (31 martie 1889) că pietul e născut la Soleni, sat în Moldova. Junimiştii ştiau însă, din registrul societăţii în care se înscriese şi poetul, că e născut la Botoşati, la 20 deecembrie 1849. Eminescu deţinea, fără îndoială, această dată de la părinţi, dar nu era sigur. În 1883, scăzând 1849, anul naşterii, din anul curgător şi obţinând vârsta de 34 ani, făcea următoarea reflecţie: "78 de ani viaţa mea întreagă, atâta am să trăiesc. Bătrânul tot astfel. Asta este mărimea constantă de timp a vieţii unui individ din rasa noastră. Vor fi urcări şi scăderi pe această scară, va fi o oscilaţie, născută din coadaptarea cu împrejurările, dar în fine un constant rămîine constant. Când s-a născut bătrânul? 34. Când am văzut eu pe Leda şi mea plăcut? 34 de ani. Să întreb foarte exact – căci e de cel mai mare interes." Rudele sale nu cunoşteau mai bine lucrurile. La şcoala primară, comunicasereă probabil ele data de 6 decembrie 1850 Botoşani. În gimnaziu era înscris, însă, ca fiind născut la 14 decembrie 1849. Într-o scrisoare către Maiorescu, admitea data de 20 decembrie 1849, dar socotea Ipoteştii ca loc de naştere. Matei susţine la început o dată fantastică (8 noiembrie 1848) şi, ca localitate, Dumbrăvenii. După aceea, însă, revine cu o alta. Găsise anume o Psaltire veche, pe soarţele căreia bătrânul Gheorghe Eminovici însemnase naşterea tuturor copiilor şi unde sta scris:
"Astăzi, 20 decembrie, anul 1849, la 4 ceasuri şi 15 minute evropieneşti, s-a născut fiul nostru Mihai."
Cu aceasta problema ar fi părut închisă. Fetiţa care luase parte la botezul cu fluturi al unui copil de-al lui Eminovici, la Dumbrăveni, devenită cu vremea doamna Constanţa de Dunca-Schiau, ţine morţiş că pruncul era Mihai şi că naşterea s-a petrecut la 21 mai 1849, fapt aflat şi de principesa Ghica (n. Balş din registrele Bisericii din Dumbrăveni. Lucrul este într-adevăr miraculos şi vrednic de minunatele vremi cu zâne, căci la Botoşani s-a găsit registrul de naşteri şi botez pe anul 1850, unde este trecut în acest fel şi Eminescu.
Şcolar la Cernăuţi
Unde a făcut Eminescu clasele întâea şi a doua primară nu ştim, dar clasele a treia şi a patra le-a urmat sigur la Cernăuţi, la "Naţional-Hauptschule", cum se numea pe atunci şcoala greco-orientală. În august 1857, cerând paşaport pentru fii săi, Eminovici trecea printre ei şi pe Mihai, "în vârstă de 7 ani", "părul negru, ochii negri, nasul potrivit, faţa smolită". Gh.Eminovici avea planuri măreţe pentru copii săi şi preţuia pe nemţi cu deosebire. De aceea şi-a dat pe toţi băieţii la carte nemţească la Cernăuţi şi se zice că ar fi ţinut şi în casă profesor de această limbă, pe un anume Scarlat Woiacek de Voiski, de la care Mihai nu folosise cine ştie cât.
Cele două clase primare (a treia şi a patra), pe care sântem siguri că le-a urmat acolo (1858 – 1859; 1859 - 1860), le-a trecut cu bine. În anul şcolar 1858 – 1859 Eminescu se clasifică al 15 – lea printre 72 de colegi. Elevul era silitor, avea purtări bune şi aplecare la învăţătură. Iar în vara lui 1860 a fost clasificat al 5-lea printre 82 de şcolari.
Se vede, totuţi, că încă de pe acum şcoala nu-i pria lui Eminescu, căci se zice că ar fi fugit acasă.
În toamna anului 1860, fu desigur tot Gh.Eminovici cel care aduse pe băiat să-l înscrie la "K.K.Ober-Gymazium", în clasa întâi. Cât despre şcoală, disciplina era foarte strânsă, astfel rămânând repetent în anul şcolar 1862 – 1863, Eminescu fregventează tot clasa a doua.
Începând cu 16 aprilie 1863, dată când cădea prima zi de şcoală după vacanţa Paştilor, Eminescu nu mai apare prin cataloage. Gh.Eminovici se încredinţase, desigur, că nici lui Mihai nu-i pria şcoala nemţească şi-l lăsase să se descurce singur, ca pregătit în particular.
Prietenia cu Ion Creangă
În toamna anului 1874 apăru pe uliţele Iaşului un tânăr straniu, ca de vreo 24 de ani, spătos, cu o mare frunte albă şi cu o coamă de păr negru dat peste urechi pe ceafă. Era mereu gânditor şi zâmbea. Acesta se numea Mihai Eminescu, era poet şi fusese numit curând de către Titu Maiorescu, ministru instrucţiunii, director al Bibliotecii Centrale din Iaşi. Era fecior de răzeş căftănit de prin Moldova de Sus, amestecat prin mica boierie arendăşească, învăţease în Bucovina, la Viena şi la Berlin, dar nu avusese răgazul să-şi ia doctoratul.
Creangă, căruia îi plăcea să bată uliţele, văzu fără îndoială pe tânărul pletos. Doritor să cunoască pe toţi şi să fie luat în seamă, Creangă nu avu prilejul sau nu îndrăzni să se apropie de poet. Peste câteva luni, însă, Eminescu fu scos din direcţia bibliotecii şi numit revizor şcolar în judeţele Iaşi şi Vaslui. Pe vară revizorul puse la cale nişte prelegeri de metodologie pentru învăţători cu care prilej ţinu şi Creangă unul. Dar curând se cunoscură bine, şi modul cel mai probabil este că în vacanţă se întâlniră pe sărărie cu gust de pterecere amândoi, şi Creangă îndrăzneţ duse pe Eminescu la Bolta rece.
Cu toată prietenia, nu e de crezut că Eminescu s-a slujit prea mult de ospitalitatea lui Creangă. El avea mândria lui de om şi nui plăcea să cadă pe capul nimănui.
Mihai
Eminescu
,,Luceafărul poeziei
româneşti...”
_______________________________________
|
|
