Tiger
Moderator ****
 Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 496
|
|
Peste varfuri
Mihai Eminescu
Cel mai mare poet roman, “Luceafarul poeziei romanesti”, este autorul unei opere unice, prin profunzime, originalitate si valoare artistica.
Una dintre temele poeziei eminesciene este natura si iubirea oglindita in poezii precum: ,, Fiind baiet paduri cutreieram …”, ,, Seara pe deal”, ,,Povestea codrului”, ,,Lacul”, ,, Revedere”.
Poezia de inspiratie folclorica este ilustrata prin creatii: ,, Ce te legeni”, ,,Calin (file din poveste)”, ,,Revedere”.
Un segment esential al creatiei eminesciene il constituie poezia filozofica concretizata prin urmatoarele creatii: ,,Cele cinci scrisori”, ,,La steaua”, ,,Luceafarul”.
Perpesscius a publicatintegral opera eminesciana.
,,Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasadi padure sau cetate si cate o stea va vesteji in departari , pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale.”
(G. Calinescu)
In prima strofa natura este prezentata prin imagini vizuale ,,Peste varfuri trece luna”; imagine auditiva ,,Melancolic cornul suna”.
Eminescu foloseste substantivul in forma nearticulata ,,varfuri”, ,,luna”, pentru ca tabloul surprins sa para cuprins de o vraja aparte.
In primele trei versuri natura este melancolica.
Cadrul de natura prezentat in prima strofa trezeste cititorului sentimente de melancolie din cauza ca odata cu raspandirea sunetului cornului incepe un razboi intre natura si frigul iernii.
Ultimul vers din prima strofa a poeziei eminesciene adauga sentimente de tristete din cauza frigului si de regret ca totul va ingheta.
Strofa a doua si a treia surprinde trairile sufletesti ale poetului, sentimentele de melancolie, generate de trecerea reversibila a tineretii si a fericirii. Imaginea poetica este realizata aici prin epitetul aflat in inversiune ,,Codru-si bate frunza lin”/Codru-si bate lin frunza; ,,Melancolic cornul suna”; ,,De ce taci, cand fermecata inima-mi spre tine-intorn?”; ,,Mai suna-vei, dulce corn.”
Sentimentul de tristete, de singuratate este sugerat prin imaginile: ,,Mai incet, tot mai incet”, ,,Sufletu-mi nemangaiet”; ,,Dor de moarte”. Prezenta eului liric este sugerata prin folosirea pronumelui personal de persoana I (mi, mine) si adverbului de persoana I (-ntorn).
Ultima strofa contine doua propozitii interogative prin care poetul adanceste lumea sa interioara, melancolia devine coplesitoare, trairile sale launtrice sunt profund ilustrate prin sintagmele poetice ,,inima-mi fermecata” ilustrata mai bine prin ultimele doua versuri: ,,Mai suna-vei dulce corn/Pentru mine vreodata?”.
_______________________________________
|
|
